Ultima scrisoare de dragoste de Jojo Moyes

 De câte ori vi s-a întâmplat să citiţi o carte care va place foarte mult dar în permanenţă să trăiţi cu regretul că la un moment dat va trebui să se termine? Ei bine tocmai am terminat o carte de genul şi vă spun sincer mi-a plăcut la nebunie!

Cartea se numeşte Ultima scrisoare de dragoste de Jojo Moyes, o carte pe care eu o consider o lectură uşoară dar surprinzător de frumoasă. Ce-i drept are la bază o poveste destul de complexă dar plăcută.

                Cartea parcurge povestirile a două femei, din lumi total diferite şi anume Jennifer a cărei poveste se petrece în ani ‘60 şi Ellie a cărei poveste se petrece în zilele noastre dar la un moment dat totul se va transforma într-o singură poveste.

Jennifer Stirling este căsătorită cu un bărbat puternic, un om bine cunoscut în înalta clasă socială dar care nu o face deloc fericită. Devine conştientă de acest lucru în momentul în care viaţa ei se schimbă, fiind implicată într-un accident rutier care o va pune pe aceasta în situaţia de a-şi redescoperii întreaga viaţa. Aşa ajunge să cunoască un trecut, cel dinaintea accidentului, pe care toţi i l-au ascuns şi care se dovedeşte a fi unul plăcut dar şi dureros.

Ellie Haworth este o jurnalistă de succes, a cărei carieră este în plină ascensiune dar care are o aventură cu un bărbat însurat. Aceasta din urmă găseşte în arhivele ziarului Nation, pentru care lucra, nişte scrisori care aparţin unui domn numit Anthony O’Hare, mai bine zis cel cu care Jennifer Stirling a avut o relaţie extraconjugală şi cel de care este îndrăgostită.

În felul ăsta drumurile celor 2 femei se unesc şi de aici cartea vă delectează cu o frumoasă poveste de dragoste pe care oricine ar fi invidios.

Autoarea reuşeşte să scoată în evidenţă diferenţe sociale dintre ani dar şi felul în care viaţa nu se opreşte din a ne surprinde nici la vârste înaintate.

              Fiind întotdeauna atrasă de perioadele anilor ‘40-‘80 cartea a reuşit să îmi ajungă la inimă. Modul în care oamenii priveau relaţiile extraconjugale în perioada aceea şi felul în care le văd astăzi este foarte diferit. Dacă astăzi majoritatea o fac cu uşurinţă atunci a te îndrăgosti de un alt bărbat decât soţul tău era un lucru inadmisibil. Riscai să pierzi absolut tot începând cu familie, prieteni şi terminând cu onoarea. Însă Jennifer a arătat ce înseamnă curajul şi într-o perioadă în care lucruri de acest fel erau cum am zis inadmisibile, a avut curajul să îşi recunoască iubirea pentru un alt bărbat cu riscul de a pierde tot.

              Este o carte pe care o recomand cu plăcere şi care promit să vă trezească interesul încă din primele pagini.

Am învăţat să iubesc cărţile de la o vârstă destul de fragedă. Am învăţat să le citesc, să le apreciez şi cel mai important să le ascult. Întotdeauna într-o carte vei găsi şi o voce. Nu aş putea să spun că mă încadrez numai într-o categorie a cititorilor ,preferând doar un singur gen sau un singur autor. Îmi place orice carte în care găsesc o sclipire. Totuşi dacă aş fi pusă să aleg un autor care m-a impresionat aş merge cu siguranţa în direcţia autorului de origine britanică Thomas Hardy, ale cărui romane mi-au oferit întotdeauna fantezie, o viziune asupra naturii şi a locurilor cum rar întâlneşti şi nu în ultimul rând o analiză aprofundata asupra individualităţii.

Totuşi am ales acest loc pentru a-mi aşterne gândurile pentru că observ zilnic dorinţa în scădere a tinerilor de a deschide o carte lucru care mă întristează teribil. Vreau să spun aici câteva cuvinte despre o carte care am citit-o şi care m-a impresionat. Vreau să arăt ca a deschide o carte nu este un lucru rău… din contră, este o poveste care vrea să fie ştiută. Daţi o şansa unei cărţi, asta am făcut şi eu iar acum le iubesc.

Vreau să mai spun totuşi că NU sunt critic literar, părerea mea este pur personală şi nu îmi doresc să influenţez pe nimeni. Dacă nu sunteţi de acord cu mine în privinţa unei cărţi, vă ascult cu mare plăcere.